De cele mai multe ori, pentru a rezolva o problema stomatologica, medicii vor realiza un "canal", pentru indepartarea pulpei dintelui, care contine fibre nervoase, artere, vene, vase limfatice si tesut conjunctiv. Cavitatea radacinii golita este umpluta, dar in timp, in canalele radiculare existand scurgeri. Acestea pot constitui o sursa constanta de "picurare de toxine", care hranesc bolile cronice.

Acest mecanism infectios a fost documentat cu un secol in urma de catre Dr. Weston Price A., presedinte al Sectiunii de Cercetare a American Dental Association (ADA), 1914 - 1923.

Un dinte impreuna cu nervul si pulpa poate deveni iritat, inflamat, infectat si ca urmare a cariilor profunde, a repetatelor proceduri dentare pe un dinte (cum ar fi umpluturi si coroane denatre), a unui crack sau a unui cip in dinte, a unor traumatisme la fata. De asemenea, un dinte infectat poate duce la formarea unui abces si, de aici, vine durerea. Atunci corpul nostru cere ajutor.

Lipitorile pot fi aplicate la punctul de abces, unde vor aspira inflamatia. Agentii anticoagulanti vor creste fluxul de sange la nivelul gingiilor, ajutand la eliminarea toxinelor si permitand livrarea de substante nutritive pentru zona afectata. Acesti agenti anti-coagulare dizolva, de asemenea, cheagurile de sange care ar putea fi dezvoltate la nivelul gingiilor. Saliva de lipitori contine si componente antibacteriene care ajuta la reducerea cresterii bacteriene.

Utilizarea hirudoterapiei in locul unei proceduri standard a canalului radicular ofera un serviciu de nepretuit. Mai concret, suntem scutiti de o procedura costisitoare in biroul stomatologului cu ace de Novocaina si o runda de antibiotice farmaceutice. Pe termen lung, va fi salvat un dinte si se va evita crearea accidentala a unui punct de picurare de toxine.

Efectele anti-inflamatorii, imunostimulante, analgezice ale hirudoterapiei au fost folosite pentru a trata diverse procese inflamatorii in cavitatea orala, inclusiv parodontita (proces cronic inflamator ce afecteaza tesuturile inconjuratoare ale dintelui), gingivita (inflamatie a gingiilor, abces), si inflamatia periostului (care acopera priza dintelui osos).